Terapia de Biorezonanţă

Terapia  de biorezonanţă este medicina secolului XXI, insumand  tehnologiile informaţionale  cele  mai  actuale si de cea mai  bună calitate, care activează un imens potenţial  al rezervelor vitale ascunse ale organismului uman. Din acest motiv, nu este de mirare  că    foarte  multi  pacienti, care au beneficiat  de  ajutorul  acestei  terapii medicale sunt extrem de recunoscători pentru vindecarea miraculoasă a bolilor lor.

        Terapia  de biorezonanţă (BRT) consta  in corectarea funcţiilor organismului prin acţiunea asupra lui cu radiaţii electromagnetice,  ce au parametri strict definiţi, dintr-un spectru determinat al frecvenţelor oscilaţiilor magnetice.

Ideea terapiei  de  biorezonanţă  cu ajutorul oscilaţiilor electromagnetice slabe, inerente pacientului însuşi, a fost pentru prima dată formulată şi cercetată din punct de vedere ştiinţific de către F. Morell (în 1977).

Organismul viu, în totalitate şi toate sistemele sale sunt surse de oscilaţii electromagnetice slabe (fiziologice sau armonice) într-un spectru vast  al frecvenţelor. Agenţii patogeni (bacteriile, fungii, virusurile) au, de asemenea, frecvenţe proprii. În cazul îmbolnăvirii se formează noi surse de oscilaţii electromagnetice – aşa-numitele oscilaţii „patologice” sau dizarmonioase”, care tulbură echilibrul fiziologic din organism.

Organismul se îmbolnăveşte, atunci  când nu este capabil să susţină echilibrul dintre oscilaţiile fiziologice şi patologice.

În starea fiziologică normală in organism se menţine sincronizarea relativă a diferitelor procese oscilatorii (ale undelor). În cazul dezvoltării bolii, se remarcă în stările patologice tulburări ale armoniei oscilatorii.

Aceasta se poate exprima în tulburarea ritmurilor din procesele fiziologice fundamentale, de exemplu, din cauza predominării bruşte a  mecanismelor de excitaţie şi inhibare în sistemul nervos central  se produce  schimbarea interacţiunilor cortico-subcorticale.

Diferitele  supraîncărcări de tip: emoţional-nervoase, psihologice, muncă fizică grea,ecologice  cu  diverse  incărcături( toxice,  geopatogenă şi de alte tipuri), agravează această situaţie şi contribuie la dezvoltarea proceselor patologice, ce conduce  la o tulburarea  a echilibrului dinamic din organism.

Terapia cu ajutorul aparaturi  BRT este bazată pe efectul rezonanţei biologice şi s-a denumit terapie de biorezonanţă.

Terapia  de biorezonanţă este terapia cu oscilaţii electromagnetice, cu care structurile organismului intră în rezonanţă armonică.

Acţiunea terapiei  de  biorezonanţă se realizează atât la nivel celular, cât şi la nivelul organului, sistemului de organe şi a organismului în ansamblu.

La alegerea corectă a  frecvenţei şi a formei  acţiunii de tratament (electromagnetice), se creează posibilitatea de a accelera oscilaţiile normale (fiziologice) şi de a slăbi oscilaţiile patologice din organismul uman. Astfel, acţiunea de biorezonanţă poate fi orientată atât asupra neutralizării oscilaţiillor patologice, cât şi asupra refacerii oscilaţiilor fiziologice, tulburate în stări patologice.

Preferinţa în cazul desfăşurării acţiunii este dată variantelor BRT, bazate pe selectarea regimului frecvenţelor şi a formei semnalului terapeutic cu ajutorul legăturii inverse de la pacient sau cu acel la care forma semnalului terapeutic corespunde activităţii bioelectrice  a diferitelor structuri în starea fiziologică normală  a organismului.

Procesele informaţionale biofizice din organism, care sunt folosite în timpul utilizării terapiei de biorezonanţă şi a testului de rezonanţă vegetativă, se află  deasupra  celor  biochimice în ierarhia privind direcţionarea organismului uman, ceea ce permite  sa se aplice eficient  terapia de biorezonanţă adaptivă, care acţionează asupra unităţilor de control ale sistemului de adaptare uman.

Acţiunea este posibilă atât la nivelul celular, cât şi la nivelul organului, sistemului de organe şi a întregului organism.

Este mult mai eficientă terapia bazată pe selectarea modului de frecvenţă şi a formei semnalului terapeutic cu ajutorul legăturii inverse de la bolnav sau de la cel, în cazul căruia forma semnalului terapeutic, de exemplu, corespunde activităţii bioelectrice a diferitelor structuri în starea fiziologica normală  a organismului uman.

Semnalele, primite cu ajutorul electrodului, sunt prelucrate de un aparat de biorezonanţă, care evidenţiază şi accelerează oscilaţiile fiziologice şi le diminuează pe cele patologice.

În prezent există două tipuri esenţiale de terapie:

• terapia  de  biorezonanţă endogenă, aceasta este terapia cu oscilaţiile electromagnetice proprii ale organismului uman;
• terapia  de biorezonanţă exogenă , aceasta este terapia cu semnale externe, cu care intră în rezonanţă unele organe şi sisteme ale organismului uman.